Au doar câţiva anişori şi nu ştiu ce înseamnă o copilărie liniştită şi fericită, fără griji, în sânul familiei. Sunt lăsaţi de la numai câteva luni în grija bunicilor, care i-au înlocuit pe părinţi, dedicându-şi întreaga viaţă nepoţeilor. Alţi copii ai căror părinţi muncesc pe meleaguri străine, la cules de căpşuni sau în construcţii, au fost lăsaţi în grija statului, în centrele de plasament ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj. Diana Mariana Bălică are nouă ani şi a fost crescută de la opt luni de „tataie Ştefan“. Tatăl i-a murit în urmă cu mulţi ani, iar mama copilei a stat mai mult plecată din ţară. Acum, bunicul şi copila sunt disperaţi, deoarece mama plimbăreaţă a solicitat în instanţă ca fetiţa să îi fie dată în îngrijire. Bunicul a făcut cerere să renunţe la protecţia de plasament pe care o are copila, nu vrea nici un ban de la stat, doreşte doar să îşi crească în continuare nepoata. „Acum, după opt ani, a venit maică-sa să o ia de lângă noi. Nu a ştiut ce înseamnă să creşti un copil în toţi aceşti ani, se plimba între Italia şi România, dusă de diverse persoane... Acum câteva zile a venit cu poliţia la poartă să îmi ia nepoata. Fetiţa este speriată, nu mai doarme noaptea, nu vrea să plece de lângă mine“, a povestit Ştefan Dobre, bunicul Dianei. Deşi fetiţa are doar nouă ani, este extrem de matură, foarte revoltată împotriva mamei şi extrem de devotată bunicilor. Diana nu poate înţelege de ce în toţi aceşti ani mama „a venit rar“ să o vadă, oferindu-i doar „un pachet şi 50 de euro“.

Copii lăsaţi în centrele de plasament de părinţii plecaţi să facă bani În centrele de plasament, alţi copii trăiesc cu dorul de părinţi, sunt trişti şi necomunicativi, însă extrem de sensibili. De cum intri în apartamentele de tip familial în care sunt cazaţi - Norocel, Guliver, Voinicel etc. - copiii îţi ies înainte, te iau d