- Comentariu - nr. 147 / 31 Iulie, 2007 Multora ne-a fost mila (ca de jena nu poate fi vorba), vazand, cum la un post de televiziune, un pensionar _ cu doar 3,5 milioane de lei vechi pe luna _ ii ura presedintelui Basescu "La multi ani!"; "Sa ne traiti, cu multi ani si sanatate", spunea omul. Sa-i dea Domnul, presedintelui, "Sa traiasca la multi ani!", dar _ adauga un privitor al aceluiasi post TV _ "cu 3,5 milioane de lei vechi pe luna, sa vada si dumnealui (care s-a opus Legii pensiilor) cum se traieste "La multi ani!" cu acesti bani!" Dincolo insa de acest amanunt, o constatare se impune. Se mai gasesc, inca, destui romani (fie ei pensionari sau salariati) care, in diverse ocazii, ii ridica osanale presedintelui Basescu, intampinandu-l cu pupaturi, cu urari de "Sa traiti!", "Sa va dea Dumnezeu sanatate!", "Va vrem inca un mandat la Cotroceni!" si altele asemenea, incat, daca n-ai cunoaste situatia si personajul, ai crede ca domnul presedinte se omoara, se sacrifica pentru binele natiunii, nu doarme noptile de grija saracilor, pentru care se lupta, "zi-lumina", cu baronii, oligarhii si hahalerele. Hai, sa fim seriosi! De-aia si rade de noi, presedintele. De fapt, vorba cuiva, noi, milioanele de romani, suntem vinovati ca-i sustinem, votam si-i aplaudam la nesfarsit pe cei care, ca si Basescu, se cearta la televizor, de la tribuna sau pe holurile Parlamentului, dar, in realitate, sunt prieteni. Adica, rad de noi, cei care (omeneste este de inteles), ii pupam si-i aplaudam la intalnirile "cu poporul". Popor care, in paranteza fie spus, reprezinta doar grupuri, minoritati de oameni (inclusiv pensionari), manipulati de (unele) partide, in scop pur electoral. Care "popor"? 5.000-10.000 de oameni?! In realitate, de 17 ani incoace, la baza politicii romanesti a stat si functionat principiul: "Eu te las cand sunt la guvernare, tu ma lasi cand vei fi tu!" Cat de bine funct