Daniel Sandru In scurta-i cariera de ministru, Cristian Adomnitei a avut tot timpul din lume pentru a dovedi ca functia executiva pe care o detine nu are acoperire in domeniul administrarii Educatiei, ci doar in acela al ducerii la indeplinire a ordinelor primite de la cei care l-au intrupat, suflandu-si binecuvantarea politica asupra sa, dupa chipul si asemanarea lor. Simplu spus, a demonstrat ca e incompetent ca ministru si performant ca lacheu. Nu-mi pot explica in alt mod maniera in care a raspuns presei, in cadrul conferintei sustinute duminica trecuta, la intrebarile legate de situatia de la UPA. Sa nu stii cate stelute se afla pe steagul Uniunii Europene e una, sa afirmi, mintind senin, ca Ministerul Educatiei nu a fost implicat in nici un proces juridic in contextul acestei situatii e impardonabil, "ministre"! Si e impardonabil din cel putin trei motive care mi se par demne de a fi trecute in revista. In primul rand, conflictul dateaza de acum patru ani, deci de pe vremea cand Cristi Adomnitei era un sputer prin Podu Ros si, intre lipirea a doua afise cu mecla nestilizata inca a lui Fenechiu pe peretii caminelor din Tudor, avea timp, cu siguranta, sa citeasca si presa, astfel incat sa afle ca nenorocitul al carui sfarsit academic il amana inutil fusese deja invalidat ca rector.

In al doilea rand, la Directia Juridica a Ministerului existau, inca dinaintea venirii lui Adomnitei ca ministru, doua sentinte ale ICCJ, definitive, irevocabile si executorii, care dau dreptate MECT in conflictul juridic cu acelasi nenorocit. In fine, ministru fiind si provenind din Iasi, baiatul acesta ar fi trebuit sa-si dea seama ca, atunci cand vine in fata reporterilor de-acasa, situatia-i cu totul alta decat atunci cand se duce pe la Caracal sau Suceava. In conditiile unei situatii despre care toata presa ieseana, dar si cea nationala (prin intermediul coresp