Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a decedat ieri, în jurul orei 17.00, la vârsta de 92 de ani, la Institutul Fundeni din Bucureşti, din cauza unor complicaţii cardiace ce au apărut după o intervenţie chirurgicală efectuată la prostată. Profesorul dr. Constantin Popa, de la Spitalul Fundeni, a anunţat decesul Patriarhului la ora 17.10, deşi, cu aproximativ o oră în urmă, starea postoperatorie a acestuia părea stabilă. Medicul a precizat că, pe fondul unor suferinţe cronice, Patriarhul a dezvoltat complicaţii cardiace, iar cordul nu a răspuns resuscitării. Părintele Teoctist s-a născut pe 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani, din părinţii Dumitru şi Marghioala Arăpaşu, fiind al zecelea din cei 11 copii ai acestora. Numele său de botez este Toader. A urmat şcoala primară din satul natal, între 1921 şi 1927, iar în 1928 a intrat ca frate la Schitul Sihăstria Voronei, din judeţul Botoşani, ce aparţine de Mănăstirea Vorona. Pe 14 septembrie 1931 a fost primit în rândul elevilor de la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamţ, iar între 1932 şi 1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Mănăstirea Cernica, de lângă Bucureşti. A depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa-Neamţ pe 5 august 1935, când a primit numele de Teoctist. A fost hirotonit de arhiereul Ilarion Băcăuanul, în ianuarie 1937, în Biserica Precista din Roman. A urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti şi a devenit diacon la Catedrala Sfintei Patriarhii. În 1945 a fost proclamat licenţiat în Teologie, cu Magna cum laude, iar în martie a fost transferat la Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde a îndeplinit, pe rând, funcţiile de mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane, exarh al mănăstirilor, iar din anul 1948 a ocupat postul de vicar administrativ al Mitropoliei, fiind ridicat la rangul de arhimandrit.