Există în psihiatrie cazuri în care medicamentele antidepresive au efecte secundare semnificative, cel mai grav dintre acestea fiind apariţia gândurilor sinucigaşe sau, mai rău, tentativele de suicid. Încercând să descopere ce pacienţi sunt predispuşi să reacţioneze „nepotrivit“ la diverse substanţe chimice conţinute în medicamente, o echipă de cercetători americani a identificat o variaţie genetică, iar aceasta pare să crească riscul de suicid în cazul pacienţilor depresivi ce primesc tratament medicamentos. Roy Perlis şi colegii săi din cadrul Harvard Medical School au reanalizat informaţiile oferite de un proiect anterior, STAR*D, un studiu genetic amplu, realizat pe un eşantion de 4.000 de pacienţi şi pe o perioadă de şapte ani, cu scopul de a determina efectele medicamentelor antidepresive. Constatând că 8,6 la sută dintre participanţii la studiu s-au plâns că măcar o dată au avut intenţii sinucigaşe ce au apărut în timpul tratamentului cu citalopram, un antidepresiv foarte răspândit, cercetătorii au început să studieze profilul genetic al tuturor persoanelor care au făcut tratament cu acest medicament. În cadrul noului studiu, realizat pe un eşantion de 1.447 de participanţi, Perlis şi echipa sa au analizat în principal diversele variante ale genei CREB1, ce fusese anterior asociată cu tipurile de depresie apărute în cazul animalelor. Din analiza acestei gene s-a constatat că aceasta avea un nivel anormal de mare în cazul unora dintre persoanele cu gânduri de suicid. Echipa de cercetători a descoperit că, în cazul subiecţilor trataţi cu citalopram, două variante ale genei sporeau semnificativ riscul apariţiei gândurilor sinucigaşe la bărbaţi. Acest lucru nu este însă valabil şi în cazul femeilor. Cercetătorii recunosc că încă nu pot explica mecanismul prin care gena respectivă favorizează apariţia gândurilor de suicid. Mai mult, ei au subliniat faptul că studiu