Protecţia mediului, devenită în ţările nordice un soi de religie, este în România mai mult o formă de constrângere Cicerone Ionescu are peste 30 de ani de experienţă în domeniul

Protecţia mediului, devenită în ţările nordice un soi de religie, este în România mai mult o formă de constrângere

Cicerone Ionescu are peste 30 de ani de experienţă în domeniul protecţiei mediului. A lucrat în cadrul Institutului de Cercetări pentru Ingineria Mediului din Bucureşti şi acum conduce o firmă de consultanţă şi audit de mediu. El îi sfătuieşte pe cei mai mulţi dintre oamenii de afaceri străini interesaţi să investească în România în privinţa legislaţiei de mediu în vigoare la noi.

- Unde ne situăm ca nivel de cultură ecologică?

- Noi suntem acum la confluenţa dintre două culturi, pe de o parte cultura noastră vitregită de o reală educaţie de mediu şi cultura europeană de mediu care, cel puţin în unele zone, a devenit aproape o religie. Este cazul Olandei, un lider european recunoscut în problematica de mediu, dar şi al Danemarcei sau al celorlalte ţări nordice care acordă o mare importanţă protecţiei ecologice. Noi avem de recuperat acest handicap de cultură, iar procesul de recuperare este în derulare.

- Ce ne-a fost fatal în sensul ăsta?

- Dacă ne gândim la elementele definitorii ale comunismului, poate părea un paradox faptul că, în perioada de dinainte de 1990, în România, s-a manifestat un mare dispreţ faţă de multe valori comune, una dintre acestea fiind mediul. Asta s-a întâmplat în primul rând la nivel de politică, dar şi la nivel de manageri, de oameni de decizie. Problema mediului era considerată o frână în calea dezvoltării economice, care era miza principală a epocii. Imediat după 1990 nu s-a recuperat prea mult din acest handicap, pentru că la nivelul ariilor de afaceri foarte puţini au fost aceia care s-au gândit pe ter