Acum cateva bune decenii, in anii cand televiziunea romana avea, inca, mai mult de doua ore de emisie pe zi, facea furori un film, american cred, "Invadatorii". The Invaders. Daca era cel cu UFO, atunci am vazut vreun episod, daca era altul, atunci mi-a ramas numai titlul, folosit de altfel de toata lumea ca termen generic in tot felul de situatii.

Eu imi mai amintesc si azi de titlul acestui film, de cate ori ajung la Marea Neagra si vad invazia gunoaielor pe plaje, prin paduri, pe marginea soselelor. Nu-i vorba, imi amintesc eu de acest cuvant si cand nu sunt la Marea Neagra, ci pe teren ferm romanesc, la fel de cucerit de gunoaie: menajere, politice, umane.

Acolo, la mare, e ca si cum cei care arunca resturile unde se afla ar fi niste invadatori care nu se sinchisesc ce ramane in urma lor. Sau chiar se sinchisesc, dar invers: sa le dea bataie de cap bastinasilor. Nu au, adica, ideea ca, in fond, e tot tara lor, iar bastinasii sunt ca si ei, asemenea lor, chiar ei.

Cu si mai mult timp in urma, la putini ani dupa razboiul al doilea, am vazut, undeva prin Crisana, un pod de beton rupt in doua si cazut in apa tulbure a Barcaului, ca un V cu varful scufundat. Tatal meu mi-a explicat atunci ca podul fusese aruncat in aer de nemti in retragerea lor din 1944, ca sa ingreuneze inaintarea armatei romane.

Am inteles ca invadatorului ii sta bine cu drumul, dar si ca ii pasa prea putin de ceea ce lasa in urma distrus in urma lui. si s-ar simti cu misiunea neindeplinita daca drumurile ar ramane intacte, dupa ce s-a retras.

E drept, tot nemtii, dar in 1917, cand au ocupat/invadat Bucurestiul, ne spune Mircea Eliade in "Fragmente de jurnal", au organizat impecabil aprovizionarea cu lemne si strangerea gunoaielor. Spe deosebire de edilii vremii. Imediat dupa ocuparea Sarmisegetuzei Regia, romanii au construit niste terme.