Până acum, mai toate gafele comise de Traian Băsescu s-au soldat cu creşteri de popularitate şi procente în sondaje. De data aceasta, preşedintele-jucător înregistrează primul său eşec major: o pierdere de 16 puncte, după episodul boicotării legii Pensiilor. 16 puncte înseamnă enorm.

16 puncte se pot câştiga extrem de greu, dar se pot pierde dintr-un foc. Asta dovedeşte că pentru chestiunile care implică direct nivelul de trai, percepţia este necruţătoare. Aici nu se mai pot face jocuri de glezne. Ai spus NU legii pensiilor pentru că ai tu ceva cu Tăriceanu? Rezultatul nu este că lumea se va îndoi de capacitatea lui Tăriceanu de a găsi bani pentru pensii, ci că preşedintele zice NU. Că nu vrea să se uşureze soarta pensionarilor. Că vrea să-i lase în aceeaşi stare în care i-au adus predecesorii săi.

Chestiunea mai comportă o particularitate. Pentru prima dată în 17 ani, un guvern a admis că ar avea bani să crească pensiile. Până acum, toate guvernările, fie ele de dreapta sau de stânga s-au întrecut în a demonstra că nu au bani, că nu au de unde să-i ia pentru a face pensiile mai puţin de mizerie. Că economia nu merge, că sunt prea mulţi pensionari şi prea puţini salariaţi, că dările se strâng greu şi cu întârziere. Principala preocupare a constat în spoielile de indexare menite să facă viaţa pensionarilor cât de cât suportabilă. Nicidecum să le-o îmbunătăţească. Şi vine guvernul ăsta, cu sau fără intenţii populiste (evident „cu”) şi zice: ne-am putea scociorî prin cămările Bugetului şi să găsim bani! Şi atunci sare preşedintele tuturor pensionarilor şi-i dă la cap lui Tăriceanu cu ideea că n-o să aibă bani şi în 2010! Şi că s-ar putea întâmpla un dezastru. Or, nu puţini dintre pensionari se întreabă, pe bună dreptate, dacă ei vor mai fi pe lume în 2010 şi consideră că le-ar fi suficient să ia ceva mai mulţi bănişori în 2008 şi 2009. Dar uite că preşedin