În timp ce companiile private şi-au fixat de ani buni politici de angajare complexe, în sectorul de stat, scoaterea la concurs a posturilor vacante rămâne cea mai în vogă formă de atragere a candidaţilor. Imaginea „angajatului la stat“ nu se confundă întotdeauna cu cea a funcţionarului plictisit, nemulţumit şi acoperit de dosare prăfuite. Există domenii din sectorul bugetar care au cunoscut o oarecare dinamică în ultima vreme. Este vorba, în primul rând, de s

În timp ce companiile private şi-au fixat de ani buni politici de angajare complexe, în sectorul de stat, scoaterea la concurs a posturilor vacante rămâne cea mai în vogă formă de atragere a candidaţilor.

Imaginea „angajatului la stat“ nu se confundă întotdeauna cu cea a funcţionarului plictisit, nemulţumit şi acoperit de dosare prăfuite. Există domenii din sectorul bugetar care au cunoscut o oarecare dinamică în ultima vreme. Este vorba, în primul rând, de structurile din Apărare; campania mediatică agresivă de atragere a noilor cadeţi, precum şi salariile motivante stau mărturie în acest sens.

Din păcate însă, aceasta este doar una dintre rarele excepţii. În rest, acolo unde sectorul privat punctează prin inovaţie, statul iese în evidenţă prin metodele neschimbate încă de dinainte de Revoluţie. În principiu, doi factori fac diferenţa între cele două sectoare - public şi privat: garantarea, în cazul instituţiilor de stat, a locului de muncă aproape indiferent de frecvenţa şi de gravitatea greşelilor făcute de angajat, şi, mai ales, resursele financiare.

Un miner câştigă cât doi medici

Nici o noutate. Cei mai năpăstuiţi angajaţi sunt, ca întotdeauna în ultimul deceniu, cei din sistemul sanitar şi profesorii. Până la finalul acestui an, potrivit unei ordonanţe de urgenţă privind