Un tânăr de 19 ani, fără părinţi, din Bucureşti, ne-a povestit cum a ajuns din consumator traficant de droguri "Copiii străzii", "cerşetori", "aurolaci"... Aşa îi numim pe micuţii
Un tânăr de 19 ani, fără părinţi, din Bucureşti, ne-a povestit cum a ajuns din consumator traficant de droguri
"Copiii străzii", "cerşetori", "aurolaci"... Aşa îi numim pe micuţii a căror casă este strada. Sunt mii de copii care dorm pe unde apucă şi mănâncă doar dacă au făcut rost de un ban. Victor a fost unul dintre ei. De la nouă ani şi jumătate se descurcă singur. Acum are 19 ani. I-a murit tatăl, iar mama s-a apucat de băutură. A vândut tot de prin casă şi l-a trimis pe Victor la furat. Copilul s-a săturat şi a fugit de acasă. Pe stradă a învăţat să se drogheze, viciu de care cu greu a reuşit să se desprindă.
"Am ajuns pe stradă. Aici am stat vreo trei ani", povesteşte Victor. Până la 19 ani a stat ba pe stradă, ba la cămin. "Mă simţeam mai liber pe stradă. E o senzaţie pe care nu o pot exprima. Sunt şi greutăţi, şi riscuri. De exemplu, dacă vii dintr‑o familie normală, pe stradă nu ştii cum să faci rost de bani pentru mâncare. Mi-a fost întotdeauna ruşine să cerşesc. Mă duceam în diferite parcări, luam o sticlă de apă şi spălam parbrize", continuă tânărul. A dormit pe bănci, în parc, pe iarbă sau în scări de bloc. Deşi nu a stat niciodată în canal şi nici nu s-a drogat cu aurolac, Victor a fost dependent de heroină.
Drumul de la marijuana la heroină
"Un străin mi-a oferit o ţigară cu marijuana. În prima zi m-am simţit rău. Nu îmi mai puteam controla mintea. Nu ştiam ce să fac. După o săptămână, am încercat prima doză de heroină, injectabilă. Tot de la acest străin şi tot gratis. Primele două săptămâni a fost gratis. Apoi, am început să plătesc. Nu mult. 15-20 de lei, pe doză", îşi aminteşte Victor. După un an era ameţit.
Când a ajuns în Bucureş
