- Cultural - nr. 148 / 1 August, 2007 La 15 mai 1838, in satul Pitaru, judetul Dambovita, s-a nascut Nicolae Grigorescu, al saselea copil al familiei. In anul 1843 ii moare tatal, iar mama, Ruxandra, se muta cu cei sapte copii la Bucuresti in mahalaua Caramidarilor, in casa unei matusi. Din aceasta perioada dateaza primele amintiri ale lui Grigorescu, relatate prietenului si biografului sau Alexandru Vlahuta. "Cu acul ne-a crescut biata mama. Si o data n-am auzit-o plangandu-se sau blestemand, ori spunand vreo vorba rea. De dimineata pana in noapte muncea si ne ingrijea, s-avem de toate. Surorile incepeau sa coasa si ele. Un frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, zugrav de biserici. Se vede ca era in neamul nostru ca mult imi placeau mie icoanele cand eram mic." (Al. Vlahuta - "Pictorul Nicolae Grigorescu" - Editura Casa Scoalelor, 1910). In anul 1848, Nicolae Grigorescu intra ca ucenic la un iconar, iar primul profesor i-a fost Anton Chladek. Incepe sa picteze icoane, de asemenea, biserici si manastiri: Caldarusani, Zamfira, Agapia. Sprijinit de Mihail Kogalniceanu, care ii remarcase talentul la manastirea Agapia, obtine o bursa de studii la Paris, in 1862, fiind admis elev al Scolii de Arte Frumoase. Vara o petrecea la Barbizon, localitate situata in apropierea padurii Fontainebleau. Experienta Barbizonului, realizata in cei trei ani petrecuti in fata sevaletului, i-a dezvoltat talentul si viziunea luministica a paletei. Admiratia operelor lui Corot si Courbet i-a imbogatit sensibilitatea si mestesugul. "Anii petrecuti de Grigorescu la Barbizon si Fontainebleau au fost cei mai fecunzi prin indemnurile primite, prin investigatiile in fata naturii si, mai ales, prin riguroasa disciplina a mestesugului pictoricesc. Toata seva picturala, bogata ca o revarsare florala de primavara in dumbrava, sederii lui in Barbizon i se datoreste. Aceasta seva picturala