Mai este doar o zi pana drapelul Romaniei va fi coborat in berna, iar toata tara va intra in linistea si ruga unei zile de doliu national. O pierdere mare pentru noi toti, o pierdere imensa pentru crestinitate si o pierdere pentru Biserica ortodoxa. Cel care a fost primul care a indraznit, fara sa socheze, sa-l invite pe suveranul pontif intr-o tara majoritar ortodoxa a trecut, la inceputul acestei saptamani, in lumea celor drepti. A fost o trecere la care multi dintre noi nici nu s-au gandit ca se poate intampla atat de repede si pe neasteptate. Maine, crestinatatea cu capul aplecat, va ingenunchea, cu o lumanare in mana, in semn de profunda indurerare pentru plecarea din aceasta lume a Preafericitului Teoctist. Acesta va fi inhumat alaturi de predecesorii sai la Catedrala Patriarhala din Dealul Mitropoliei. Ziua in care Preafericitul s-a stins din viata, a fost una trista pentru toti ortodocsii dar nu numai. Pana si vremea s-a intristat. O ploaie marunta, mocaneasca si un vant taietor de rece s-au abatut peste Targu Mures. Ieri am aflat ca aceeasi vreme mohorata si ploaie marunta s-a abatut si asupra satului in care s-a nascut Preafericitul, iar panza de nori grei si cenusii nu s-a ridicat nici acum. Imi aduc aminte ca o veste asemanatoare a cutremurat lumea catolica in aprilie 2005, cand Papa Ioan Paul al II lea, a parasit aceasta lume pentru a se inalta la ceruri. Si atunci, ca si acum, nu putem ramane indiferenti. Nu putem sa nu vorbim espre cine a fost Teoctist, ce a facut el pentru noi, nu putem sa nu-L pomenim. Chiar daca, pare poate exagerat ca o facem in fiecare zi, de la nefericitul eveniment incoace, dar maine este ziua in care ne vom lua ramas bun si il vom conduce, chiar daca numai cu gandul, pe ultimul drum cand multi il vor plange, dar mie imi vine in minte o strofa din poezia lui Mihai Eminescu, Mortua est. "Si totusi, tarâna frumoasa si moarta,