Basenji au ca strămoşi câinii paria şi caracterele particulare ale acestui grup canin. Conform site-ului www.zooland.ro, paria au coada întoarsă şi au fost crescuţi pentru a fi câini de companie ai faraonilor. Există chiar şi portrete cu ei pe piramide. Basenji din antichitate s-au mutat în Africa Centrală, unde au fost învăţaţi să ucidă ratoni cu dinţi mari din regiunea Congo. Aceştia erau o ameninţare pentru proviziile oamenilor şi era necesar un câine bun de vânătoare. Lumea din vest nu a ştiut de ei până în epoca victoriană. Exploratorii africani au descoperit „câinele care nu latră“ şi l-au adus în Anglia în 1895. Din nefericire, perechea a murit de dizenterie, deoarece această boală nu era cunoscută în Africa. Totuşi, perechea denumită „Lagos Bush Dogs“ a fost expusă la Crufts înainte să moară. În 1923, Hellen Hunting a mai adus şase exemplare de Basenji în Anglia şi din nou au murit de dizenterie. Abia în 1936, „Bongo of Blean“ şi „Bokoto of Blean“, cunoscuţi ca „terrierii Congo“, au trăit destul cât să facă un pui. În 1937, specia a fost dusă în America, mulţi câini murind din nou de această boală. Abia în 1942 au supravieţuit suficienţi cât să formeze un club, iar în 1943 au fost recunoscuţi de asociaţiile chinologice. Crescătorii caută şi în prezent în Africa pui din această specie. Descriere generală: este un câine de mărime mică spre medie, cu blana moale şi cu coada curbată. Nu sunt prea osoşi şi sunt micuţi, dând impresia unei creaturi graţioase şi compacte. Aceşti câini sunt unici prin faptul că nu latră. Totuşi, scot celelalte sunete de câine şi mârâie când sunt bucuroşi.

Caracteristici, îngrijire, sănătate Basenji au capul bine conturat, cu sprâncenele ridicate. Au ochii de culoare închisă şi dispuşi oblic. Urechile sunt mici, drepte şi aşezate în vârful capului. Gâtul este arcuit. Pieptul nu este prea proeminent şi nici prea adâncit. Pici