In oraşul F., un spital al cărui director e liberal capătă de la buget mai mulţi bani decăt al doilea spital. Nu contează din ce partid face parte directorul celui de-al doilea spital. Fapt e că nu-i liberal. Cu toate acestea, in spitalul său sunt internaţi mai mulţi pacienţi liberali, care se fac bine, in timp ce pacienţii liberali din primul spital mor pe capete. In oraş, nimeni nu ştie ce politică se face acolo, Sus. Putem spune că oamenii nu dau ortul popii din punct de vedere politic, ci după cum vrea Dumnezeu. Iar dacă se vindecă, e tot din voia Lui. Ministrul liberal insă nu vede lucrurile astfel şi suplimentează fondurile tot la spitalul directorului liberal. Fiind mai mulţi bani, e normal ca posturile să fie ocupate in cea mai mare parte, corect, prin concurs, numai de

liberali.

In oraşul F. lumea nu se mai miră de nimic, de cănd la Operă căntă numai baritoni liberali, tenorii şi başii sunt toţi liberali, ba chiar şi maşiniştii. Căt despre soliste, toate-s soţii şi amante de liberali. Ultimele premiere au fost, logic, nişte succese culturale liberale. In oraş se vorbeşte cu multă măndrie cum a fost bărbierul din Sevilla, actul intăi - pedist şi actul al doilea - liberal şi căţi bani au dat la masă la nunta lui Figaro fruntaşii liberali ai judeţului şi oaspeţii liberali din Bucureşti.

In ciuda faptului că o parte din incasările de la Operă merge tot la primul spital, bolnavii liberali se mută cu droaia in al doilea spital. Nişte nerecunoscători, spune directorul liberal. Şi ce nu le-am dat: morgă nouă, cimitir la doi paşi, fanfară militară şi căte un popă liberal pentru ultima impărtăşanie, pe fiecare etaj. Reporterul principalului ziar liberal din F. face o anchetă cu caracter intern şi tot ce părea de neinţeles devine simplu ca bună ziua. In al doilea spital, atăt viaţa, căt şi moartea au mai multe variante. Injecţiil