In cateva randuri in ultimul timp, mai multi oficiali europeni, chiar dintre cei de marca, au sustinut destul de raspicat o "redistribuire a bogatiilor" pentru a le asigura sanse si celor defavorizati. Chiar ministrul de Finante al Germaniei, Peter Steinbruck, a apreciat, la o intalnire a celor 13 ministri de Finante din zona euro, ca muncitorilor trebuie sa li se acorde o parte mai mare din profitul companiilor europene. Pozitia este sustinuta si de ministrul de Finante francez, care a vorbit explicit despre redistribuirea profitului creat de companii, ca si de comisarul european pentru Afaceri economice si monetare, Joaquin Almuña, care considera ca exista numeroase modalitati de solutionare a problemei repartitiei inegale a veniturilor, mentionand, ca alternativa la cresterile in sine ale salariilor, cointeresarea salariatilor si participarea lor la capitalul intreprinderilor unde lucreaza.

Binecunoscutul cotidian britanic "Financial Times" taxeaza toate aceste pozitii ca "idei pregnant de stanga". si, in prelungirea acestei taxari, in presa din Romania s-au grabit unii sa ne spuna ca politicienii europeni de stanga s-au contaminat de idei comuniste.

Doamne pazeste insa sa fie vorba de asa ceva! Oficialii europeni cu pricina – care nu sunt nici putini si nici de mana a doua – prezinta problema redistribuirii ca o salvare a legitimitatii modelului european de economie de piata si, de ce nu, in ultima instanta, de salvare a modelului insusi. "Daca ani de zile – avertizeaza Steinbruck – pentru salariile mici si pentru categoriile sociale mijlocii exista pierderi salariale nete, in timp ce are loc o explozie a profiturilor, atunci se ajunge la o criza de legitimitate a modelului european de economie sociala de piata."

Or, intr-o asemenea perioada ne gasim. Joaquin Almuña o spune fara inconjur: "Partea de salarii din cadrul venitului global al state