Anul trecut, la 1 iulie, cota de piaţă a Renault plonja la 7,2%, iar absenţa unor modele noi îndreptăţea analiştii să se aştepte la o scădere chiar mai drastică. Un an mai târziu, însă, cota francezilor a urcat la 8,9%. Creşterea continuă şi accelerată a vânzărilor de autovehicule din România nu a fost la fel de benefică pentru toţi comercianţii. În timp ce Skoda, Volkswagen sau Opel, mărci aflate în concurenţă directă cu francezii, au reuşit să crească odat

Anul trecut, la 1 iulie, cota de piaţă a Renault plonja la 7,2%, iar absenţa unor modele noi îndreptăţea analiştii să se aştepte la o scădere chiar mai drastică. Un an mai târziu, însă, cota francezilor a urcat la 8,9%.

Creşterea continuă şi accelerată a vânzărilor de autovehicule din România nu a fost la fel de benefică pentru toţi comercianţii. În timp ce Skoda, Volkswagen sau Opel, mărci aflate în concurenţă directă cu francezii, au reuşit să crească odată cu piaţa sau chiar mai repede, cei de la Renault au întâmpinat dificultăţi generate atât de lipsa unor produse noi, cât şi de erori de management. Aflat pe prima treaptă în clasamentul mărcilor de import în ultimii şase ani, grupul din Hexagon a ajuns în 2006 în situaţia de a căuta solutii pentru revigorarea vânzărilor.

Pentru orice persoană, mai mult sau mai puţin avizată, cifrele înregistrate în ultima vreme de marca Renault sunt edificatoare. La finalul lui 2005, în România, erau comercializate 24.474 unităţi sub marca producătorului francez, corespunzător unei cote de piaţă de 9,5%. La acea vreme, poziţia de lider în topul importurilor auto părea un sinonim al Renault, însă odată cu încetinirea ritmului de înnoire a modelelor din portofoliu au apărut şi primele semne de slăbiciune. La jumătatea anului trecut, compania se poziţiona pe un trend mai puţin fast, ajungând la