- Editorial - nr. 149 / 2 August, 2007 Parerea noastra este ca romanii sunt destul de prezenti in spatiul european, dar cel mai putin in scopuri turistice, pentru a-l vedea si studia si a trage invatamintele ce se cuvin. De altfel, dupa cum ni se semnaleaza prin mass-media, mai ales dupa ispravile unor asa-zisi conationali ce nu ne fac deloc cinste, elementul romanesc este bine cunoscut in Europa si in lume, dar in mod distorsionat, situatie in care ne complacem la toate nivelurile, atat diplomatic, cat si al societatii civile. Se stie foarte bine ca in anii imediat de dupa revolutia din decembrie 1989, odata cu deschiderea granitelor, prin deversarea preaplinului, o buna parte din pleava societatii a invadat spatiul european, cealalta ramanand in tara sa ne conduca. Acest prim val de scursori n-a fost de bun augur nici datorita structurii sale si nici datorita actiunilor sale. Practic, el a bagat spaima in cetatenii continentului prin sporirea criminalitatii, indeosebi a hotiei si prin instituirea pe scara larga a cersetoriei, institutie eradicata sau chiar necunoscuta in unele state civilizate. Al doilea val, numit generic "al capsunarilor", a insemnat mai mult o dislocare fortata a celei mai sarace paturi a populatiei Romaniei, a perdantilor postrevolutie, careia, datorita proastei guvernari, i s-a refuzat dreptul la viata si la munca in propria tara, fiind obligata sa ia drumul pribegiei pentru a putea supravietui si pentru a-si intretine familia. Desi calitatea umana a celui de-al doilea val a fost superioara primului, gradul de reprezentare a tarii in exterior nu s-a ridicat la nivel corespunzator, atat datorita stadiului relativ modest de instruire a componentilor lui, dar mai ales a muncii de jos pe care o presteaza, cu o pondere mare salahoria, in detrimentul celei calificate si inalt calificate. Se stie ca, in afara agriculturii, foarte multi romani lucrea