Prin puzderia de posturi de televiziune care emit 24 din 24 de ore, fara acel memorabil apel, „Grabeste-te, Nicule, ca inchide la Non Stop!“, specializate in diverse care mai de care mai fistichii productii (sport, muzica, animale, filme, istorie, ciudatenii etc.), se gaseste si postul de televiziune Etno. Care „bate“ doar „populara“. Muzica. Si nu oarecare, si nu din cea a popoarelor, europene sau extracomunitare UE, ci „de-a noastra, romaneasca“.
Toate bune si frumoase, precum clameaza ferches-orgolios un afro-american neaos, ce-si umfla bojocii si tipureste „Si eu sint roman si am venit sa fac o afacere in Romania“, cel putin asa am decupat noi mesajul dintr-un clip publicitar. Poate intr-o buna zi sa ne ocupam si de ele, fiind cele mai expuse productii de televiziune. Etno emite non stop muzica populara, stricto sensu, dar si de „pahar“ sau lautareasca, in decor natural sau in studio, si, ciudat, nu are clipuri publicitare. Sau cel putin nu le-am descoperit noi. Fara sa fim mari experti in domeniu, fara sa avem o temeinica situare in cimpul muzicii populare, precum anumite distinse doamne din televiziune sau de la UCC si Muzeul Satului/Taranului Roman sau alte institute specializate, incercam sa avansam citeva opinii despre acest tip de emisiuni. Nu stim exact ce rating au, nu putem face decit vagi speculatii.
in primul rind, parca toti interpretii/interpretele sint pe acelasi calapod. Acompaniamentul este unul standard, mai vioi cind inregistrarea este cu orchestra-taraf, si nu playback. Se doreste acoperirea intregului areal etnografic, din Muntenia si Dobrogea pina in Maramures si Banat. Lipsesc Basarabia si „minoritatile“. Au disparut marile nume, gloriile antedecembriste ale muzicii populare, au aparut altele, care, se pare, au publicul lor si nu vrem sa ne gindim la cit se poate ridica onorariul la o nunta. Sint si astfel de mome
