- Cultural - nr. 149 / 2 August, 2007 Leptospirozele sunt zoonoze cu focalitate naturala, determinate de specii patogene, caracterizate clinic prin febra, frisoane, afectare meningiana, hepatica si renala. Ocazional pot fi prezente conjunctivita, eruptii cutanate, manifestari pulmonare. Incubatia este de 7-14 zile (limite 2-21 de zile). Durata bolii este de la cateva zile la 3 saptamani, putand imbraca forme de gravitate diferita (de la infectia inaparenta clinic pana la forme grave, letale). Speciile patogene de Leptospira au numeroase serotipuri. Rezistenta lor in mediul extern este mare in conditii de umiditate, la adapost de lumina solara, la temperaturi joase, nu rezista la uscaciune, sunt rapid distruse la temperatura de 60 grade, in apa clocotita, in medii acide. Leptospirele sunt sensibile la penicilina, streptomicina, tetraciclina, eritromicina. Izvorul de infectie. Rezervorul natural de leptospire este reprezentat de rozatoarele salbatice, care pot fi gazde pentru multiple serotipuri, pe care le elimina perioade indelungate de timp prin urina, contaminand solul, apa, suprafetele, obiecte, alimente. Rozatoarele si mamiferele domestice (porc, caine, ovine, etc) se infecteaza cu usurinta prin intermediul furajelor, al apelor de suprafata contaminate, al solului contaminat. Cai si mecanisme de transmitere. Contactul cu animale bolnave sau cu produse animale provenind de la acestea (carne contaminata, organe, in special rinichii). Apa de suprafata din bazine naturale sau artificiale, contaminata cu urina de rozatoare (trecerea prin apa contaminata, ingestia de apa sau manipularea apei in gospodarie). Solul mlastinos de pe langa crescatoriile de animale, contaminat cu urina animalelor bolnave, intervine atat in transmiterea bolii printre animale, cat si la om. Alimentele si obiectele contaminate ocazioneaza transmiterea pe cale digestiva a leptospirelor.