Domnule Bogdan Murgescu, cum ati caracteriza intreaga poveste, cu respingerea unui proiect pe care l-ati propus Institutului Revolutiei Romane din Decembrie 1989? E vorba de cenzura stiintifica? E vorba de incercarea de a pastra doar linia oficiala, sustinuta de Ion Iliescu?
Evident, este vorba de un act de cenzura stiintifica. Pe de alta parte, faptul ca am putut publica in alta parte volumul pregatit pentru Institutul Revolutiei arata ca in Romania de astazi cenzura in stilul practicat in timpul regimului comunist nu mai este posibila. Pina la urma, in zilele noastre, daca cineva dintre noi vrea sa afirme un anume punct de vedere, el reuseste sa o faca; problema este azi mai degraba daca esti auzit si eventual ascultat, dar aceasta este deja o alta problema.
in ceea ce priveste sensul acestui act de cenzura, eu nu sint convins ca el a fost menit sa apere linia interpretativa a lui Ion Iliescu legata de revolutie. Desigur, Ion Iliescu are discursul sau propriu cu privire la Revolutie, iar volumul pe care l-am pregatit eu privea lucrurile intr-un mod diferit de acest discurs; oricine va citi volumul in ansamblul sau sau numai unele dintre studiile autorilor care au colaborat la volum isi va da lesne seama de aceasta.
Totusi, nu Ion Iliescu a fost acela care a oprit volumul de la publicare. Ion Iliescu a parut mai degraba incurcat de intregul conflict si incapabil sa ia o decizie care sa opreasca deriva Institutului. Pentru ca de fapt aceasta este adevarata problema. Institutul Revolutiei se afla in deriva. El nu isi indeplineste decit in mica masura menirea fixata prin lege, iar monopolizarea publicatiilor Institutului de catre istorici de scoala veche, in frunte cu directorul general adjunct al Institutului, dl prof. univ. Ioan Scurtu, este o cale sigura de ratare institutionala.
in ce relatii mai sinteti acum cu acest Institu