Ramiro Ortiz – Nina Façon

Carteggio/Corespondenta

Editie ingrijita, cuvint inainte, traducere, tabel cronologic si note de Doina Condrea Derer

Prezentare de Alberto Castaldini

Editura Jurnalul Literar, Colectia „Folio“, Bucuresti, 2007, 176 p.

Daca nu s-a ales cu cine stie ce faima dupa traducerea din Papini (Un om sfirsit, Editura Cultura Nationala, 1923), Calinescu a ramas macar cu apucatura de a introduce in vocabularul limbii romane diverse italienisme, dintr-un impuls simpatetic, nu lipsit de farmec. Asa era, pentru micul dejun, colatiune de la femininul „colazione“. Asa transcria direct adjectivul „indimenticabile“ daca voia sa sublinieze ca ceva, cineva intrunea calitati ce-l fixau definitiv in memorie. Un epitet cum nu se poate mai potrivit cind vine vorba despre fostul profesor Ramiro Ortiz, extrem de influent printre auditorii cursurilor de limba si literatura italiana de la Universitatea din Bucuresti, inca inaintea Primului Razboi Mondial si, apoi, mai bine de un deceniu.

Merite de mentor spiritual

Avea merite de mentor spiritual, rezumate, cu un prilej oarecare, de Calinescu insusi: „Stind in Romania, d. Ramiro Ortiz facea acest serviciu remarcabil tinerimii universitare de a o intretine intr-o permanenta bucurie de munca si intr-o vasta perspectiva europeana. Un francez ar fi fost plin de literatura lui nationala si ar fi simtit o datorie de a o raspindi si aici dupa toate regulile pedagogiei franceze. D. Ortiz, nu. Cu o cultura literara uriasa, cu o curiozitate si o simpatie si mai remarcabile, dinsul infatisa toate cu aceeasi caldura. Literatura franceza o cunostea pina la cei din urma moderni, pe cea romana in toate ascunzisurile. in Romania, d. Ramiro Ortiz putea sa mai exercite multa vreme o binefacatoare inriurire prin marele lui spirit comparativ“ (Adevarul literar si artistic, 26 septembri