Muncitorii au început să spargă iarăşi strada. Este pentru a doua oară anul ăsta. Pe scară se făcuseră deja pariuri dacă asfaltul cel nou va rezista până în decembrie. Iată că nu a
Muncitorii au început să spargă iarăşi strada. Este pentru a doua oară anul ăsta. Pe scară se făcuseră deja pariuri dacă asfaltul cel nou va rezista până în decembrie. Iată că nu a rezistat. Nu-i nimic, acum doi ani au asfaltat de trei ori, dar, în schimb, nu au pus borduri decât o singură dată. Faţă de astă-vară, lucrările merg mai greu din cauza caniculei. Muncitorii zac la umbra unor boscheţi, umbră pe care o împart cu haita de câini comunitari aferentă străzii.
Oamenii oferă câinilor cojile de salam de la masa de prânz, câinii latră când se apropie inspectorul primăriei, însărcinat să verifice calitatea lucrărilor. Calitatea a rămas aceeaşi, costul de întreţinere a străzilor a crescut însă cu 30 la sută. Maşinile din faţa blocului au rămas blocate între grămezile de pământ. Oricum, proprietarii nu şi-ar fi permis să le mute de frică să nu-şi piardă locul: la primărie, sunt o sută de cereri pentru fiecare loc de parcare din oraş.
Cu ocazia săpăturilor, s-a descoperit că seceta nu acţionează sub carosabil. Specialiştii sosiţi să evalueze lacul subteran au calculat că o treime din apa potabilă se pierde prin conducte. Asta e bine. Anii trecuţi se pierdea jumătate. În urma acestor progrese remarcabile s-a ajuns să se raporteze doar şase avarii pe kilometrul de reţea, ceea ce explică de ce apa se întrerupe atât de des.
Ăştia de la "apă" spun că n-au ce face, că ţevile sunt vechi. Este nostim, fiindcă şi pentru reţelele noi se înregistrează aceleaşi pierderi. Explicaţia ştiinţifică a fenomenului nu a putut fi găsită, sigur este că populaţia plăteşte. Tariful pentru apa potabilă a crescut cu 50 la sută în doi ani, dar asta nu mai îngrijorează pe nimeni. Unde ajungi
