Din punct de vedere politic, internetul este, încă, un teren aproape virgin. El a fost folosit cu succes de Traian Băsescu în 2004, după ce mai multe voci reclamaseră cvasiabsenţa acestuia de

Din punct de vedere politic, internetul este, încă, un teren aproape virgin. El a fost folosit cu succes de Traian Băsescu în 2004, după ce mai multe voci reclamaseră cvasiabsenţa acestuia de pe mass-media clasică.

La referendum, în acest an, a fost vorba cel mult de o hărţuială periferică, fiindcă accesul la principalele mijloace de informare a fost împărţit mult mai echitabil, iar campania începută foarte rapid nu a dat timp consilierilor de imagine să se ocupe de o direcţie de comunicare secundară.

Din mănunchiul de politicieni care au făcut pasul pe bloguri, probabil că doar doi sau trei au, în momentul de faţă, un succes vizibil, de ordinul sutelor - nu multe - de vizitatori. Cei care vor trage concluzia că netul nu "rentează" vor avea însă numai de pierdut. Un blog creşte în cel puţin şase luni de zile, iar internetul are o mare calitate - permite abateri de la conceptul şi stilul de pornire fără ca prin asta să stârnească aceleaşi frustrări ca, de pildă, o revistă care şi-ar schimba brusc punerea în pagină şi sumarul.

Un alt motiv pentru care new media reprezintă o miză pentru politicienii români este, desigur, ceea ce am putea numi interesul generaţiilor dezinteresate de politică. Partidele din România sunt relativ puţin interesate de electoratul zilei de mâine, ca dovadă participarea relativ scăzută de la referendum, când o înfruntare pe care televiziunile de ştiri şi presa scrisă o prezentau drept paroxistică a stârnit interesul a doar 44 la sută din electorat.

Pentru politicienii români, comunicarea pe internet este de altfel un exerciţiu puţin metafizic, fiindcă aici ei sunt expuşi direct electoratului, aşa cum s-ar găsi