- Diverse - nr. 150 / 3 August, 2007 M-am aflat pe timpul verii trecute, timp de vreo doua saptamani, in mijlocul unor muncitori calificati, unii absolventi de liceu, cu varste intre 20 si 23 de ani. Era perioada inundatiilor si problema nu putea lipsi din conversatiile noastre. Si ce-am aflat? Tinerii erau convinsi ca de aceasta nenorocire era vinovat Ceausescu, fara sa fie in masura sa prezinte vreun argument. Vinovati erau si sinistratii care, in loc sa-si construiasca locuinte din caramida, cu fundatii de beton, si-au facut case din chirpici. I-am ascultat cu rabdare si cu interes, frapat de necunoasterea trecutului poporului roman, de faptul ca mass-media, in special televiziunea, i-a dezinformat si i-a intoxicat cu ignoranta si neadevaruri. Au fost zile in care au zabovit, dupa orele de program, rugandu-ma sa le descopar adevaruri care le-au fost straine pana acum. Construirea caselor din chirpici a fost o adevarata revolutie. Ea marcheaza iesirea din bordeie, in care, uneori oamenii locuiau impreuna cu animalele, avand drept fereastra o taieturi in usa, peste care era fixata, in loc de geam, o basica de bou sau de vaca. Bordeiele erau iluminate de opaite, sau, in lipsa seului, de focul din vatra. Parintii mei au prins aceasta stare de lucruri, in nefericitul Ardeal, deci la inceputul secolului al XX-lea. Pe vremea copilariei mele mai erau bordeie in care oamenii isi adaposteau vitele pe timpul iernii. Poieti (grajduri) vedeai numai la oamenii mai cu stare. In foarte multe asezari, casele din caramida, cu fundatii de piatra sau din beton, acoperite cu tigla, au aparut dupa 1920. Case cu pereti din pamant sau din caramizi nearse nu prea s-au mai construit dupa 1950. In perioada care a urmat acestor ani, au fost construite fabrici de ciment, de caramizi si de tigle. Acoperisurile de paie sau de trestie au disparut si ele in cativa ani, incat, dupa 1960, rar mai