Ce poate face omul mai placut, intr-o seara de vara - fie ea racoroasa ori, ca in Bucuresti, inabusitoare -, decat sa mearga undeva, la aer, ca sa vada un spectacol? Desigur, "gradinile" de pe vremuri, cu cinema, teatru, hai si lautari - oferta artistica live, pe scurt -, au disparut de mult; acum, indiferent ca iesi la un gin fizz cu fite sau la un mic national si-o bere, te delectezi cu zbierete mecanice. Totusi, pe ici-pe colo mai supravietuieste sau reinvie traditia iesirilor in grup dintre peretii sufocanti, in scopul degustarii de arta vie.
La o asemenea reinviere si-a propus sa contribuie, de exemplu, Institutul Cultural Roman din Bucuresti organizand, in Capitala, o suita de spectacole sustinute de trupe din strainatate si plasate sub semnul cate unui element natural - apa, foc etc. -, spectacole cu desfasurare in aer liber (in Parcul Tineretului, mai exact) si cu intrare la fel de libera (gratuita, adica). La fel, Teatrul National de Opereta "Ion Dacian" isi invita spectatorii, in unele seri de joi, in micutul scuar din fata intrarii pentru a visa, in atmosfera dens poluata din zona, la o plimbare romantica prin padurea vieneza la bratul cine stie carei Silvii ori vaduve vesele. Din ratiuni administrative nu am reusit, din pacate, sa ajung la niciuna dintre aceste reprezentatii, dar ideea ca atare mi se pare mai mult decat stimabila si o salut, de aceea, cu incantare; si cu multa caldura...
Daca la noi, pe Dambovita (dar si pe langa alte ape romane), obiceiul de a "socializa", in serile de vara, sub pretext sau in scop artistic, s-a cam pierdut, prin alte parti el aduna in continuare oamenii, tesand intre ei, cu aceste ocazii, o subtila retea comunitara. (Subiectul, mai serios decat poate parea la o privire grabita, ar merita o abordare extinsa, al carei loc nu este insa aici.) In Germania, de pilda, in Franta, in Italia - dar si in Ung
