Ca si celelalte vietuitoare ale planetei, politcienii incep sa prezinte deviatii de comportament la temperaturi extreme. Deosebirea fata de necuvantatoare este ca, daca vietatile padurii devin mai agresive in vremea secetei, politicienii devin retractili, probabil pentru ca problemele curente devin ceva mai greu de rezolvat, iar deficientele din sistemul administrativ si decizional, precum si efectele neglijentei acumulate de-a lungul anilor fata de problemele fundamentale ale tarii pot fi vazute cu ochiul liber, ca pietrele din albia unui rau care a secat. Se pune deci problema raspunderilor, asa ca e mai bine sa nu faci valuri. Acest rationament pare sa fi stat la baza discretiei cu care partidele politice au abordat - sau mai degraba au ignorat - problema secetei. Desi tara dadea in clocot, iar agricultura intra in criza, partidele politice aveau alte "chestiuni arzatoare la ordinea zilei", cum a fost de pilda pseudo-problema avionului prezidential, pe care, vezi draga Doamne, vampirul Basescu ar vrea sa-l plateasca cu sangele poporului. In timp ce baba politicii se pieptana, tara chiar pierea nu atat sub arsita codului rosu-portocaliu, cat din cauza lipsei unor masuri preventive. Banii pentru aparatele de aer conditionat destinate spitalelor, de pilda, au venit prea tarziu pentru a le mai asigura bolnavilor o temperatura decenta in zilele de arsita, iar sistemul de aprovizionare cu energie electrica a Capitalei a fost complet nepregatit. Ca astfel de masuri puteau fi luate a dezvaluit intr-un tarziu (26 iulie) Sulfina Barbu, care l-a acuzat pe premier ca nu a elaborat o strategie antiseceta inca din luna ianuarie, desi ea insasi ar fi informat guvernul ca 2007 avea sa fie un an secetos, si ca nu a transmisComisiei Europene Planul de dezvoltare rurala in ianuarie, cum era programat, ci abia la 26 iunie. Daca acest plan ar fi ajuns la timp la Bruxelles, sustine doa