Ploaia de miercuri a fost doar o amagire pentru solul brailean chinuit de sete. Pe cimp, seceta a ramas ca la ea acasa, iar pamintul uscat le da sanse de supravietuire doar celor mai rezistente plante. In consecinta, pentru vitele taranilor iarba verde e ca o delicatesa pentru copiii saraci: au gustat cindva din ea, iar acum ii duc dorul si n-o mai pot avea. Animalele sufera de foame si situatia devine tot mai critica, dar tot acest rau contine si o farima de bine: fiindca nu au suficienta iarba dulce, vacile si oile n-au incotro si maninca pelin amar. Cu siguranta, acest aspect nu le incinta deloc, dar laptele pe care il dau, desi rau la gust, e ca un medicament pentru oameni. Medici veterinari, dar si adepti ai medicamentelor naturiste ne-au cofirmat faptul ca laptele amar din cauza pelinului consumat de vite nu numai ca nu dauneaza consumatorilor umani dar se si dovedeste benefic pentru aparatul digestiv si imunitar. Taranii stiu chestia asta sau, chiar daca n-o stiu, consuma astfel de lapte vrind-nevrind, numai ca sa nu-l arunce. Multi cumparatori de brinza sint, insa, reticenti cind simt gustul amar, iar din acest considerent, prin satele brailene, crescatorii de vaci sau oi se feresc sa admita ca vitele lor maninca pelin pe cimp, in lipsa de altceva. Planta amaruie, cu proprietati terapeutice, creste, in general, pe soluri saraturate, iar astfel de soluri se gasesc din plin in partea de nord a judetului, pe linga lunca Buzaului sau Siretului. Taranii din Maxineni, Corbu Nou, Salcia Tudor - cel putin cei intervievati de reporterii nostri - spun, insa, ca vitele lor nu maninca pelin si nu dau lapte amar. Asta desi islazurile sint pirjolite de arsita, iar pelinul si pelinita se gasesc in cantitati apreciabile, laolalta cu omniprezentul stuf. Singurii care recunosc, franc, ca obtin lapte cam amar sint crescatorii de vaci si oi din Cotu Lung, un sat aflat in plina s