Faptul că Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM 2005) a acceptat adaptarea neologismului mass-media ca substantiv feminin singular a produs, cum se ştie, un val de indignare, îndreptată împotriva a ceea ce mulţi au considerat ca fiind o concesie făcută inculturii şi ignoranţei. Regula anterioară prevedea păstrarea caracteristicilor etimologice ale substantivului, media fiind forma de plural a neutrului latinesc medium. Adaptarea contrară etimologiei avea însă în acest caz argumente destul de solide: în primul rînd, a contat marea frecvenţă în uzul modern a termenului, contrastînd cu dificultatea de a-l utiliza sintactic în formă articulată, din cauza terminaţiei atipice pentru un plural; apoi, faptul că termenul e oricum un compus modern, mixt, dintr-un element latin păstrat ca atare (media) şi unul intrat de mult în engleză, cu formă specifică (mass).
Intolerabilă mi se pare, în schimb (cel puţin deocamdată!) o adaptare populară asemănătoare, a unui cuvînt latinesc şi internaţional care însă nu a intrat în circulaţia unui public foarte larg. Am întîlnit în ultima vreme, chiar în paginile ziarelor, forma curriculă, reprezentînd transformarea - de către unii vorbitori - a pluralului latinesc neutru curricula într-un feminin singular: "lipsa gramaticii din curriculă este regretabilă" (Săptămâna Financiară, 30.07.2007); "Introducerea în curriculă a ecologiei şi protecţiei consumatorului îi nemulţumeşte pe părinţii elevilor" (Adevărul, 20.03.2007), "chiar dacă se introduce în curriculă, e veşnic opţional" (Adevărul, 25.07.2007) etc. Cu cît un cuvînt e mai tehnic, specializat, caracteristic registrului cult, cu atît adaptarea lui spontană la morfologia românească (afixe de gen şi număr, alternanţe) e mai greu de acceptat în limba literară.
Cuvântul latinesc curriculum (derivat de la currere, "a fugi", cu sensurile "cursă, alergare", apoi şi "p
