La inceputul lunii august 1977 avea loc in Romania cea mai importanta miscare muncitoreasca cu care se confrunta PCR de la acapararea puterii. Timp de trei zile, intre 1 si 3 august, Valea Jiului - principalul bazin carbonifer al tarii - a fost paralizata de o greva fara precedent. Majoritatea celor aproximativ 90.000 de mineri in subteran si muncitori la suprafata au intrerupt lucrul. Mai mult, o buna parte dintre ei (marturiile vorbesc de 30-35.000 de mineri), veniti organizat din toate minele Vaii, mai putin se pare mina Dilja, s-au alaturat celor de la Lupeni, unde izbucnise greva, si au ocupat curtea minei. Ei au respins tentativele autoritatilor, sprijinite de militie, pompieri si Securitate, de a-i dispersa. Grevistii au refuzat orice discutie cu conducerea partidului pe plan local si chiar central, cerand insistent prezenta secretarului general al PCR si seful statului, Nicolae Ceausescu. Acesta din urma a fost nevoit sa-si intrerupa vacanta de la Neptun si sa mearga la Lupeni dupa ce minerii au luat ostateci pe cei doi membri ai Comitetului Politic Executiv trimisi de urgenta la fata locului in ziua de 2 august: Ilie Verdet, prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri, cu atributii in domeniul economiei, si Gheorghe Pana, presedintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania si, conform cutumelor "democratiei" comuniste, ministru al Muncii. In fata determinarii minerilor (lasam cititorul sa afle cum a decurs aceasta intrevedere din punctul de vedere al participantilor), Ceausescu a fost constrans sa accepte revendicarile acestora si sa se angajeze personal ca nici un grevist nu va avea de suferit. Cele doua scrisori pe care le publicam, trimise in septembrie 1977 de participanti ai grevei postului deRadio Europa Libera, au constitutit timp de ani de zile principala sursa de informatii privind derularea evenimentelor, revendicaril