» Clujul pierde semetia unui oras al nordului data de cladirile cu specific germanic ridicate de colonistii sasi si devine un desert de calcar.

» Pe una dintre strazile din centrul medieval al orasului, Bulevardul Eroilor, toti copacii au fost taiati si inlocuiti cu stalpi de metal negru.

» Si spatiile verzi devin cu repeziciune parcari sau sunt colonizate cu tot soiul de constructii. Mania asfaltarilor nu este noua pentru locuitorii orasului.

Inca din epoca romana, centrul orasului Napoca a fost pietruit in totalitate de catre colonistii romani. Numai ca romanii au avut grija sa pastreze petice de verdeata ori fantani publice, desi cladirile din centrul orasului erau destul de inghesuite. Cele mai la indemana materiale de constructii erau, pe atunci, blocurile de calcar extrase din jurul Clujului. Piatra frumoasa si usor de prelucrat era folosita si pentru ridicarea zidurilor locuintelor ori edificiilor publice, dar si pentru monumente. Sculpturile aflate la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj stau marturie despre iscusinta mesterilor localnici. Romanii nu aveau doar preocupari estetice, ci si practice. Arheologii clujeni au descoperit recent un canal de scurgere care ducea apele viciate din oras pana la raul Somes. Fara nici un fel de pompe, scurgerea se baza doar pe diferenta de nivel dintre centrul orasului si lunca raului.

Dupa regresul din perioada invaziilor barbare, Clujul a renascut ca sub bagheta unui magician in zorii Evului Mediu. La inceput un mic targ de cojoace, mai ales pentru cele fabricate de mesterii din Kolosz – Cojocna, Clujul a fost colonizat cu sasi. Micul burg, al carui nume a devenit Klausenburg ori Claudiopolis, a cunoscut o dezvoltare accelerata. In doar cateva zeci de ani, Clujul a devenit unul dintre cele mai importante centre economice ale Transilvaniei. Treptat, patricieni sasi ai orasului