Desi conventia rubricii este sa ma opresc, in principal, asupra unor oameni/evenimente care sa aduca Iasii in Bucuresti, o sa fac o exceptie azi.
Si asta din mai multe motive, dintre care doua ies in evidenta: mai intai, pentru ca Iasiul intra si el odata cu tara in sezonul estival, prin urmare afisele cu concerte, spectacole, lansari pe care le mai gasesti pe stalpi sunt, in genere, vechi. Iasiul tace in perioada verii cu mult mai mult aplomb decat tace in restul timpului. Iar al doilea motiv e ca, oricum, chiar daca ar fi fost evenimente speciale, dorinta mea de a nu fi ipocrit m-ar obliga sa recunosc ca n-am fost eu in oras pentru a le descoperi: ca multa lume, mi-am gasit un ragaz pentru un concediu care m-a tinut o vreme departe de casa.
Asa ca azi o sa ma opresc asupra unei intamplari minore si personale - intamplare ieseana, e drept. Si-o sa incep prin a va spune ca, intors din concediu, am fost pus in situatia de a merge cu bunica mea la o clinica privata, pentru analize. Bunica a fost tinuta in consultatie timp de o ora, iar la sfarsit medicul m-a chemat in cabinet sa-mi explice despre ce e vorba. Nimic grav, dar termenii medicali pot sa sperie o batrana, asa ca binevoitorul doctor m-a chemat sa-mi enumere diverse afectiuni, dupa care am fost nevoit sa consult o agenda medicala si alti doi medici din familia proprie pentru a ma lamuri ca nu-i nimic grav. Dar nu asta e povestea.
Imediat dupa ce am intrat, am fost surprins de compasiunea aproape suspecta cu care ma privea medicul. Se uita la hainele mele, ma masura, parand gata sa suspine intelegator - ceea ce, uneori, te cam pune pe ganduri, nu? Iar la un moment dat, i-a spus bunicii ca poate iesi, pentru ca vrea sa vorbeasca numai cu mine. Asa ca, atunci cand am ramas doar noi doi in cabinet, am spus, angoasat si stupid, ca vreau adevarul, oricare ar fi el. De parca medicul ma ret
