Actorii care ar rosti pe o scena asemenea replici ar constata in scurta vreme ca spectatorii au parasit sala, nerabdatori sa se intoarca intr-o lume in care se vorbeste firesc.
Chiar si autorul unui text licentios trebuie sa fie inventiv. Peca Stefan, autorul piesei de teatru Koolori (Bucuresti, Ed. Palimpsest, 2006), nu este. El are doar placerea repetarii la nesfarsit a unor cuvinte despre care parintii sau profesorii i-au spus, probabil, candva, ca nu trebuie sa le foloseasca in public. Cu placerea, puerila, de a-i sfida pe maturi, dramaturgul, care nu mai este chiar un copil, intrucat a implinit 25 de ani, foloseste, ostentativ, exact acele cuvinte. Si nu o data, nu de doua ori, ci de zeci si zeci de ori, ca si cum ar fi facut o fixatie:
"DAMON (trezindu-se): Ce pula mea? Ce pula mea se intampla? George? De ce pula mea ma trezesti? Lasa-ma in puii mei in pace. Nu sunt un cacacios.
GEORGE: Damon, te-ai cacat pe tine?
DAMON: Ce? Ce pula mea zici acolo, George?
GEORGE: Nu ma lua cu 'pula mea', da? Cacat cu ochi ce esti. Aici pute a cacat si vine dinspre canapea! Eu si cu Frank suntem OK, Rocco e mort! Tu te-ai cacat pe tine, asa ca sterge-o la dus odata pana nu imi cade nasul!"
Intr-o introducere plina de emfaza, autorul precizeaza ca aceasta piesa scrisa la New York, impreuna cu alta piesa, Romania 21, scrisa tot la New York, constituie o etapa importanta in cariera sa de dramaturg. In felul acesta ne sugereaza ca are deja o cariera. In realitate, nu se poate sti care va fi evolutia sa. Deocamdata se prezinta in fata cititorului ca un autor imatur, care foloseste scrisul ca pe o forma de defulare.
*
Flavius Lucacel, si el dramaturg, autor al volumului de teatru Trilogia spatiului inchis (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2006), a gasit alta metoda, mai sofisticata, de a-l plictisi pe spectatorul prezumtiv al pieselor
