Pavel Dan a publicat în revista "Blajul" (1934-1936) nuvele (Îl duce pe popa, Corigenţe, Studentul, Livadă, Întâlnirea şi La închisoare - ultima nesemnată); îşi publică de asemenea două fragmente din teza lui de licenţă despre balada populară. Asupra nuvelisticii lui Pavel Dan s-au rostit opinii judicioase de către Ion Chinezu, Cornel Regman, Monica Lazăr, Nicolae Manolescu ş.a. Cele două studii de folclor, de fapt capitole din teza de licenţă despre balada haiducească, aşa cum s-a arătat, nu sunt decât "nişte compilaţii conştiincioase" (Monica Lazăr) şi nu ne permit să tragem concluzia că Pavel Dan ar fi manifestat o pasiune statornică în această direcţie, a cercetărilor folcloristice.
Trebuie să spunem din capul locului că Pavel Dan n-a publicat în revista "Blajul" nici prea mult, nici creaţiile cele mai bune. În acelaşi timp, a colaborat şi la revistele: "Gând românesc", "Pagini literare", "Abecedar", "Darul vremii" şi chiar la "Gândirea". Totuşi, activitatea publicistică a lui Pavel Dan la revista "Blajul", concretizată mai ales în note şi recenzii, nu ni se pare lipsită de interes.
De altfel, "Blajul" a adăpostit aproape întreaga producţie publicistică a "rapsodului Câmpiei transilvane", cu excepţia recenziei la cartea Martei D. Rădulescu, Sunt studentă, apărută în revista "Abecedar".
Notele şi recenziile respective nu arată o faţă nouă a scrisului lui Pavel Dan, dar lasă să se presupună că prozatorul ar fi devenit probabil un polemist caustic, aşa cum se anunţă în recenzia la volumul Martei D. Rădulescu. Polemist caustic se dovedeşte Pavel Dan şi în nota de răspuns la recenzia primului număr al revistei "Blajul". Iritat de faptul că unei publicaţii i se aplică un tratament atât de aspru încă de la primul număr, Pavel Dan scrie: "Întâi vor cunoaşte domnii de la Gând românesc că, după întâiul număr, nu se poate judeca o revistă. Te socoteşti
