Alexandru Dobrescu Recenta canicula a topit pana si bruma de logica a celor meniti sa ne bombardeze cu informatii fierbinti din miezul evenimentelor. Nu-i vorba, si pana acum calcatul in strachini era o specialitate a reporterilor TV, pe ale caror guri ieseau, fara pauze, nastrusnicii in stare sa cutremure de ras si mortii, indeobste recunoscuti a fi ceva mai impasibili. Dar, in ultimele saptamani, productia de gogomanii "in direct" a crescut intr-un asemenea hal, incat, daca s-ar gasi cineva amator sa o cumpere, primul ministru ar avea tot dreptul sa repete, la o ora de maxima audienta, celebra formula potrivit careia "economia duduie".
Mai fiecare post de televiziune are, de ani buni, echipe de umoristi, platite sa trezeasca, zilnic ori saptamanal, buna dispozitie a proprietarilor de telecomenzi. Am avut taria sa suport cateva dintre prestatiile acestora si trebuie sa declar cu mana pe inima ca n-am avut motive nici sa zambesc, necum sa rad de-a binelea.
A trebuit sa inghit glume proaste cu duiumul, scalambaieli pur si simplu jenante, vulgaritati si grosolanii cat cuprinde, insa de umor adevarat n-am avut parte. Si chiar m-am intrebat, in vreme ce priveam cu stoicism eforturile zadarnice ale sarmanilor umoristi de meserie, de ce nu se apeleaza la reporterii emisiunilor de stiri, al caror umor involuntar ar putea lumina temporar pana si fruntile cele mai intunecate.
Acum cateva zile, un descreierat a impuscat mai multi oameni dintr-o localitate sarbeasca aflata in apropierea granitei noastre si un canal de stiri si-a trimis reporterul sa culeaga informatii de la fata locului. Iar reporterul, grabit sa ne povesteasca ce a vazut, a inceput asa: "Stimati telespectatori! Ma aflu in satul cutare, unde s-a petrecut tragedia. Vestea rea e ca aici au murit noua oameni nevinovati. Vestea buna e ca alte doua victime se afla internate, in star
