In antichitate si de-a lungul Evului Mediu, in afara unor enclave culturale si spirituale bine definite - universitati, temple, manastiri si biserici; rareori orase intregi, precum a fost Pompeiul - arta scrisului si a cititului erau rezervate unui cerc foarte ingust de initiati si invatati. Aceasta situatie se datora, in special, unei cauze pur tehnologice: nu exista tiparnita mecanica a lui Johannes Gutenberg si, chiar dupa 1450, cand acest device magic era deja inventat si functional, nu exista o masinarie care sa faureasca ieftin, rapid si in cantitati mari hartie.
In ce masura aceasta situatie a fost incurajata de catre diversi despoti politici si religiosi sau in ce masura acestia doar au profitat de pe urma ei - o gloata needucata, cu aspiratii simple, legata visceral de cei care detin Cuvantul, fiind evident mai usor de controlat decat o societate de polymathes si Homo universalis - nu o sa aflam cu certitudine niciodata. Mai precis este faptul ca, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, odata cu revolutia industriala, ritmul istoriei s-a accelerat dramatic, iar lumea s-a schimbat, in numai 100 de ani, mai mult si mai repede decat a facut-o oricand pana atunci. Pe masura ce masele au capatat acces din ce in ce mai mult la informatie, proiectii politice si perspective de dezvoltare personala, care pana atunci dormitau, ascunse latent in mentalul colectiv, au izbucnit violent la suprafata, iar lumea s-a cutremurat sub cateva zeci de revolutii - politice, sociale si culturale.
200 de ani mai tarziu, istoria pare sa se repete. Device-ul magic este de data aceasta computerul, materia prima care il alimenteaza nu mai este tocmai fizica, precum hartia, ci digitala: byte-ul, iar forma in care este pus byte-ul nu mai este Cartea, ci Internetul.
Chiar in acest moment suntem in plina revolutie online. Primul val al acestei revolutii s-a petrecut int