Impresionanta cariera diplomatica a lui Nicolae Misu, "om de o inteligenta cum rar se vede, insa de o modestie de necrezut si cu totul lipsita de ingamfare", cum sustine regina Maria a Romaniei, se intinde pe parcursul a peste trei decenii (1886-1919).

E greu de inchipuit o curtoazie mai desavarsita, o experienta mai vasta, atat in politica internationala, cat si in cea balcanica, scria diplomatul si scriitorul Matila Ghyka. Un alt colaborator al lui Misu, carturarul si diplomatul Marcu Beza, mentiona ca trasaturi caracteristice modestia si simtul masurii drepte. In toate imprejurarile, a ramas "acelasi om simplu, cumpanit si nespus de binevoitor catre oricine, fara deosebire de rang, numai sa fi fost cineva de cinste si de cuviinta". Trasaturi pe care le observa si Alexandru Iacovaky: "Om instruit, distins, bun si prietenos cu toti cei care ii aratau cat de putina bunavointa". "Era extraordinar de inteligent si de invatat, vorbea paisprezece limbi straine. Oricum, niciodata nu s-a pus inaintea altora si era omul cel mai altruist pe care l-am intalnit vreodata. Fiind un filosof, el era deasupra pasiunii de partid, nu-i pasa nici de onorurile personale si nici de recompense, cu greu accepta chiar recunoasterea sa", isi aduce aminte regina Maria.

Cei care l-au cunoscut i-au remarcat cunostintele lingvistice, umorul si ironia. "Conversatia lui era pe atat de variata, cat si de interesanta; documentarea lui admirabila. Pasiunea nu-i intuneca niciodata gandirea; totul era la dansul obiectiv; ironia era singura lui arma si cateodata dispretul", spune Alexandru Iacovaky.

Spre deosebire de unii colegi ai sai, care credeau ca diplomatia se face "cu societatea care primeste si petrece", Misu a considerat "o datorie de constiinta faptul de a se familiariza si cu spiritul deosebit, rasfrant mai ales in literatura, al poporului in sanul caruia era trimis c