In lunile ce au urmat revoltei minerilor, partidul, Securitatea şi Miliţia s-au ocupat de găsirea unor ţapi ispăşitori. Pe termen lung insă, Nicolae Ceauşescu şi regimul patronat de el au pierdut "meciul" cu minerii din Valea Jiului. Ortacii au obţinut multe dintre revendicările lor. Â

In lunile care au urmat grevei, Partidul, Securitatea şi Miliţia s-au ocupat de găsirea unor ţapi ispăşitori.

Pe termen lung, Nicolae Ceauşescu şi regimul patronat de el au pierdut "meciul" cu minerii. După 1977, in Valea Jiului fondul de locuinţe s-a dublat, s-a construit infrastructura, au apărut fabrici de confecţii care ofereau locuri de muncă pentru soţiile şi fiicele minerilor.

De tras de pe urma grevei n-au avut numai muncitorii condamnaţi. Ingineri, economişti, persoane care avuseseră mai mult sau mai puţin tangenţă cu evenimentele au fost destituiţi din funcţii, chemaţi zi de zi la Securitate, ameninţaţi cu excluderea din partid, care atunci echivala cu moartea socială.

INTĂLNIRE DE GRAD ZERO. O intălnire de excepţie am avut la Petroşani cu domnul Victor Apostu, pe care-l "cunoşteam" deja din dosarele Securităţii. In august 1977, Victor Apostu era inginer-şef la mina Aninoasa. Din dosarele intocmite de Securitate reiese că vina sa fusese că nu se impotrivise plecării minerilor de la Aninoasa către Lupeni, in dimineaţa de 3 august. Ba, mai mult, că le-a pus la dispoziţie autobuzele cu care de obicei erau transportaţi de la mină către localităţile de domiciliu, să meargă cu ele la Petroşani, la Lupeni sau unde vor vrea. După plecarea autobuzelor burduşite către Lupeni, unde era aşteptat Ceauşescu, inginerul Apostu s-a retras in biroul său. Se făceau deja trei zile de cănd nu părăsise mina. "Deodată se smulge pur şi simplu uşa din ţăţăni, şi-a amintit dumnealui, şi intră Gheorghe Şimon, şeful Securităţii judeţene, ins