Câteva zile, doar, petrecute pe Insula Thasos, în Grecia, îţi pot aduce liniştea să redescoperi. Pe tine, proximitatea, ritmul vieţii şi faptul că ea este splendidă. Lucru ignorat de noi, uneori, cu desăvîrşire. Misterul acestui ţinut desprins de continent şi înconjurat numai de apă rămîne fabulos. Şi se lasă pătruns uşor, şi nicidecum pînă la capăt. Ca orice insulă veritabilă. Situri arheologice de acum două mii şapte sute de ani, case mici, albe, acoperite cu piatră, cocoţate în munte, golfuri cu contururi desenate, un amfiteatru minunat, mînăstiri pline de miros vechi de tămîie, un soi de sălbăticie încă neviolată de turişti, sate cu străzi înguste ca în Alsacia.

Drumul spre casă străbate mult, prea mult, Bulgaria. Canicula ne preia şi ne conduce brutal din rai direct în cazanul cu smoală. Spre România mea! Orele se lăbărţează, devin insuportabile. La Plevna, Pleven în bulgară, din pămînt din iarbă arsă, apare un poliţist care face semne precipitate să oprim. Ne comunică important, prin semne mai mult, că am depăşit viteza legală. Se întîmplă asta uneori. De data asta, nu. Am ajuns la maşina echipajului unde trona bosul. Cu un aparat vechi, vechi, cum cred că vedeam înainte de '89, pe o burtă imensă. Ce a urmat este greu de povestit pe scurt. Coşmarul alunga, în mod categoric, visul. Ştiam că nu am greşit, la fel de bine cum ştiam că aşteaptă, de fapt, cei zece euro, pomana despre care auzisem că e bine să o împarţi. Nu am fost dispusă nici o secundă să accept compromisul. Nici chiar privind chipul copilului meu epuizat şi speriat. Dovada ilegalităţii mele nu putea fi dovedită nicicum. }ipetele şi impoliteţea nu au cum să ţină locul fotografiei cu numărul maşinii, cu viteza ei, cu ora. Mă rog, lucruri ştiute. Mi s-a spus, la fel de răstit, că filmul este la Sofia!!!! Probabil că bietul echipaj şpăgar avea undeva o dotare supercalifragilistică, un satelit ce