JURNAL DE CINEFIL

Săptămăna trecută scriam despre supărarea unor intelectuali legată de apariţia in Suplimentul de cultură a unui fragment cu temă erotică din cartea lui Brett Easton Ellis, Gamorama. Incercăm să explic că, dacă urlă pudibonderia in romăni, e şi pentru că filmele care au fost produse pe plan local nu ne-au incurajat foarte tare să vorbim despre sex. Acum e momentul să exemplificăm.

JURNAL DE CINEFIL

Săptămăna trecută scriam despre supărarea unor intelectuali legată de apariţia in Suplimentul de cultură a unui fragment cu temă erotică din cartea lui Brett Easton Ellis, Gamorama. Incercăm să explic că, dacă urlă pudibonderia in romăni, e şi pentru că filmele care au fost produse pe plan local nu ne-au incurajat foarte tare să vorbim despre sex. Acum e momentul să exemplificăm.

Astăzi episodul 1, conducătorii noştri versus condicatorii lor: Mihai Viteazul vs William Wallace, in filmele Mihai Viteazul şi Braveheart.

Să ne imaginăm că nu ştim nimic despre Mihai Viteazul şi nici despre William Wallace. Să presupunem că din acest punct de vedere suntem la egalitate, invăţăm despre doi oameni şi popoarele lor de la cinema.

Ambele filme au lupte, multe şi spectaculoase. Au peisaje minunate, in care verdele cămpiilor se asortează cu roşul din hainele de luptă. Au regizorul care interpretează unul din rolurile principale. La noi, Sergiu Nicolaescu (in rolul lui Sinan), la ei Mel Gibson (in rolul lui William). Ambele filme au poveşti de dragoste, ba chiar in amăndouă există căte o domniţă de naţionalitate străină care-l iubeşte pe erou, alta decăt soţia oficială. In ambele cazuri, actorul din rolul principal este un bărbat viril, frumos. Teoretic, suntem la egalitate (da, filmul lui Nicolaescu stă şi acum in picioare la capitolul imagine şi costume, deşi e realizat cu mult inainte de filmul lui Gibson). Doar că teoria cad