SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

Scheunatul mic abia se auzea de sub cutiile de bere, cojile de cartofi şi sămburii de pepeni. Nişte firicele de scheunat pe mai multe voci, un plăns amarnic de căţei răzbătea din ditamai mormanul de gunoaie.

SĂ NU-I FIE DE DEOCHI DE VIAŢĂ!

Scheunatul mic abia se auzea de sub cutiile de bere, cojile de cartofi şi sămburii de pepeni. Nişte firicele de scheunat pe mai multe voci, un plăns amarnic de căţei răzbătea din ditamai mormanul de gunoaie. Să plăngă de milă şi bordura trotuarului lăngă care trăsese maşina firmei de salubritate. Căţeaua alerga innebunită in jurul maşinii de gunoi, scotea vaiet amarnic din pieptul ei de căţeluşă-mamă şi cerea ajutor să nu sugrume gunoaiele tot mai multe răsuflarea puişorilor ei aruncaţi de un neom in maşina de străns gunoaie. A alergat intr-un suflet de la etajul blocului o tănără. Toată numai suflet. A dat nişte bani gunoierilor şi a intrat chiar ea in maşina de gunoaie, scormonind printre resturi de tocană, sticle de plastic, zeamă de pepene, ca să ajungă la puii de căţel nu mai mari decăt palma. Şapte la număr. Doi dintre căţeluşi i-a găsit mai uşor, erau acoperiţi doar de nişte pieliţe de roşii şi cotoare de ardei. Pe ceilalţi cinci i-a descoperit cu caznă multă, erau aproape sufocaţi de mizeriile aruncate in tomberoane de tot cartierul. Fuseseră condamnaţi la moarte de mizeria de suflet a unei administratoare de bloc, care, in loc de inimă, avea un perete şi care fusese deranjată de micuţii căini ai nimănui. Ea şi cu incă un locatar, cu frigider in coşul pieptului in loc de inimă, hotărăseră să-i arunce in gunoi pe puii căţeluşei. Dar fata cu suflet de aur i-a găsit şi i-a readus la lumină. Ii ţinea la piept triumfătoare, chit că pe măini avea numai sămburi de pepene, resturi de ciorbă, scame din aspirator şi petice de ziare vechi inmuiate in zoaie. Cinci pălpăiri de