Luni dimineaţă, 13 decembrie 1977, la prima oră, mă aflam in biroul şefului Serviciului Judiciar al Miliţiei judeţului Iaşi, maiorul Mihai Micu, unde stabilisem impreună sarcinile de urmat de către ofiţerii subordonaţi in cazul violării şi uciderii unei fetiţe de 7 ani in comuna Omeşti, din acelaşi judeţ, criminalul fiind necunoscut.
Telefonul de pe masa maiorului a sunat deodată strident, la celălalt capăt al firului fiind ofiţerul de serviciu de la poartă. Acesta l-a anunţat că s-a prezentat cetăţeanul Vasile Harabagiu, din comuna Costuleni, judeţul Iaşi, care, fiind foarte precipitat, doreşte să aducă la cunoştinţă o moarte suspectă.
Suspiciunile unui sanitarIn faţa noastră s-a prezentat un tănăr de 30 de ani, imbrăcat curat, tuns şi bărbierit. L-am invitat să ia loc pe scaun.
Vă rog să mă iertaţi că vă deranjez, a spus acesta după ce s-a aşezat, dar am suspiciuni in legătură cu un deces care s-a produs sămbătă, 11 decembrie 1977, in comuna noastră. Este vorba despre moartea Gafinei Ignat, in vărstă de 46 ani. Soţul ei, Neculai Ihnat, a spus că a găsit-o in curtea casei lor cu gătul infipt in gardul de sărmă ghimpată.
Sunteţi rudă cu decedata? L-am intrebat eu.
Nu, a răspuns calm interlocutorul. Nu sunt rudă cu ea şi nici cu soţul ei. Eu sunt din comuna Bucium, dar sunt căsătorit in Costuleni, şi casa noastră nu este prea departe de a lor. E drept că Gafina Ignat era o alcoolică. Sunt mulţi alcoolici in Costuleni, dar Gafina devenise notorie.
Chiar aşa? zise Micu.
Da, o ştia tot satul, pentru că dormea beată prin şanţuri, pe cămp sau pe unde apuca. Cănd n-avea de băut, işi făcea rachiu din sfeclă de zahăr, un fel de poşoarcă...
Soţul ei n-are această patimă?
Nu, el este mai cumpătat.
Nu au copii?
Au doi copii, o fată şi un băiat, dar amănd
