Vara asta ţine in funcţiune un permanent rotisor, căci arşiţa ne perpeleşte pe toţi ca pe nişte pui in ţepuşa rotisorului. Ţăşneşte sudoarea prin piele şi, dacă n-ar fi aerul condiţionat, ne-am simţi ca intr-un cuptor de aragaz dat la maximum ca să se coacă un chec cu cacao.
Vara asta ţine in funcţiune un permanent rotisor, căci arşiţa ne perpeleşte pe toţi ca pe nişte pui in ţepuşa rotisorului. Ţăşneşte sudoarea prin piele şi, dacă n-ar fi aerul condiţionat, ne-am simţi ca intr-un cuptor de aragaz dat la maximum ca să se coacă un chec cu cacao. Aerul condiţionat deci e chiar o binefacere. Dar el trebuie astfel pus să-şi facă treaba, incăt să nu ne bată in cap şi in spate. Profesor doctor Adrian Streinu Cercel, directorul Institutului de Boli Infecţioase "M. Balaş", atrage atenţia că, atunci cănd aerul condiţionat bate chiar in spatele omului, şuvoiul de aer rece produce o anumită contractură, o străngere a muşchilor vecini coloanei. Apar spasme pe muşchii ce fragmentează coloana, micşorăndu-se spaţiul intre vertebre, aşa că vor suferi rădăcinile nervoase. Nervul va fi "străns cu uşa". Dacă omul mai are şi modificări la coloană, atăt de des apărute, ce duc la lumbago şi lombosciatici, suferinţa este mai des apărută. Dacă aerul condiţionat bate in ceafă, aceleaşi fenomene se petrec şi la coloana cervicală: omul se trezeşte cu gătul inţepenit. In timpul caniculei, oamenii trebuie să işi crească aportul de lichide, cei care lucrează in aer liber să ajungă pănă la patru litri de apă minerală, dar se poate bea şi apă "chioară". După vorbirea populară, cănd apa se pierde din sănge prin caniculă, se "ingroaşă" săngele care circulă mai greu, irigă anevoie ţesuturile, aşa că prin nehrănire cu sănge suficient suferă mai ales creierul şi inima. Săngele "gros" deteriorează şi schimbul de oxigen dintre aer şi sănge in plămăn.
Vara asta ţine in funcţiune un permanen
