În ciuda ideii preconcepute conform căreia domeniul invenţiilor şi al brevetelor poartă o amprentă strict masculină, realitatea demonstrează că lucrurile nu stau deloc aşa. Printre În ciuda ideii preconcepute conform căreia domeniul invenţiilor şi al brevetelor poartă o amprentă strict masculină, realitatea demonstrează că lucrurile nu stau deloc aşa. Printre "găselniţele la feminin" se numără maşina de spălat, calculatorul şi ştergătorul de parbriz.

Prima maşină de spălat a fost realizată în 1767, pornind de la o idee a lui Christian Schaffern, un teolog din Regensburg. La vremea respectivă, ea nu s-a bucurat de un mare succes, dat fiind că avea o centrifugă incomodă, manuală.

În 1906 însă, Alva Fischer a realizat prototipul maşinii de spălat electrice, care a fost brevetat în Statele Unite. "Bunica" aparatului electrocasnic atât de apreciat astăzi avea totuşi un defect: motorul era prea apropiat de cuvă, astfel că riscul producerii unor scurtcircuite era foarte mare.

Josephine Cochrane şi-a brevetat un obiect ce urma să se integreze perfect în decorul unei bucătării moderne: maşina de spălat vase. La începutul secolului al XIX-lea, farfuriile, paharele, tacâmurile erau spălate manual, în recipiente mari, folosindu-se degresanţi precum lămâia, oţetul, cenuşa. Dar în 1886, o doamnă provenind dintr-o familie bogată din Illinois, Josephine Cochrane, şi-a imaginat modul de funcţionare a maşinăriei ce avea să revoluţioneze îndeletnicirile casnice.

Fraza-promisiune a doamnei Cochrane a rămas celebră: "Dacă nimeni nu a inventat încă o maşină de spălat vase, o voi face eu!". Apariţia "banalului" şi indispensabilului ştergător de parbrize se datorează unei americance, Mary Anderson.

Din motive profesionale, aceasta era obligată să se deplaseze cu taxiul. Preţurile acestor deplasări erau astronomice, din două motive: aglomeraţia din N