Tot romanul s-a nascut poet, spune o vorba veche si cantaret, am mai adauga noi, dupa numarul mare de interpreti ce apar si dispar ca ciupercile dupa ploaie. Nu stiu cati dintre voi nu a sustinut un concert cu capacele din bucatarie, batand toba pe fundul unui vas cu facaletul spre disperarea auditoriului sau n-a incercat primii pasi de dans cu matura in brate, cand pe post de chitara, cand de partenera. Despre muzica, arta in general am vorbit cu Oprea Alexandru Vilhelm, nascut in Targu- Mures, in urma cu un sfert de secol.
Alex: M-a pasionat intotdeauna arta, muzica. In copilarie am incercat si artele plastice, am desenat, am pictat, dar mi-am dat seama ca din asta nu as putea trai.
Rep.: Cand ti-ai dat seama de asta?
Alex: La cativa ani dupa ce am terminat liceul…Am considerat ca as avea mai multe sanse cu muzica. Mai ales daca mi-as gasi oameni profesionisti, manageri, producatori cu care sa lucrez…
Rep.: Si te-ai apucat de cantat.
Alex: Am inceput sa cant inca din liceu. Prima mea formatie s-a numit Papillon. Am cantat impreuna cu un coleg de clasa. Am inregistrat vreo cinci piese in limba romana si engleza. Unele dintre ele au fost difuzate la posturile de radio locale, prin 2002, 2003.
Rep.: Unde ati cantat?
Alex: Am cantat la Balul Bobocilor, la Zilele targumuresene, la petreceri de Craciun…am avut interviuri vreo 2-3 la Radio Gaga, la Mix fm, dar colegul a parasit trupa si o perioada am cantat singur.
Rep.: Unde?
Alex: Am participat la un spectacol anti-drog la Casa de Cultura Mihai Eminescu…in 2004, cred. Am cantat doua piese Papillon, in engleza si o melodie anti-drog, care se numea Efect Narcotic…
Rep.: Tacerea ta inseamna ca intervine un "coup de theatre"?
Alex: Da. Aici am cunoscut o pesoana careia ii datorez intalnirea cu trupa Spleen. Roxana B. se numea.
Rep: Cand te-ai
