Dacă ne gândim la internaut în termenii lui Piaget, el a încetat de a fi un copil de câteva luni, care explorează camera de-a buşilea, pentru a-şi construi un rudiment de concepţie despre

Dacă ne gândim la internaut în termenii lui Piaget, el a încetat de a fi un copil de câteva luni, care explorează camera de-a buşilea, pentru a-şi construi un rudiment de concepţie despre lume. Cu alte cuvinte, modificările din 2007, faţă de 2006, sugerează că într-o oarecare măsură utilizatorul român a "explorat" internetul, iar acum, începe să-i găsească sensul şi utilizările.

S-a vorbit dintotdeauna despre faptul că internetul, în sine, e o sumă de canale de comunicare, un mijloc de atingere a scopului, şi nu un conţinut sau un scop în sine. Românii folosesc din ce în ce mai mult reţeaua mondială la diferite lucruri, o dată cu apariţia facilităţilor, de la conversie valutară, la cumpărături, informare la zi, studiu, conexiuni cu cunoştinţe aflate departe şi, desigur, în continuare, distracţie.

Posedatul ascuns într-o cafenea de net, cu cunoştinţe tehnice peste medie şi porniri de hacker, pare departe de portretul statistic al utilizatorului din 2007. Acesta poate fi o mamă a mai multor copii, legată de casă, dornică de a conversa cu cunoştinţele pe Yahoo Messenger. Sau un domn director de firmă aflat în prag de pensie, care a deprins destul de greu, dar foloseşte bine şi cu spor e-mailul şi calendarul de întâlniri din calculator. Sau o iubitoare de bijuterii care a avut ideea de a le pune în vânzare pe un magazin virtual, pentru a economisi cheltuielile cu chiria şi vânzătorii.

Din păcate, penetrarea internetului în România se opreşte la aproximativ 25% din populaţie. Viziunea optimistă dată de cifrele alăturate se risipeşte atunci când vorbim de populaţia rurală, mai puţin educată.

Totuşi, tehnologiile noi au o penetrare foarte rapidă în ariile