"Vreau sa ma fac ca asta! Artist de cinema!". Ploiestean de vita veche, fiul unui matematician emerit, s-a apucat de actorie fiindca l-a vazut pe Jean Gabin la televizor. Cu asa un model nu putea sa ajunga decat departe. Adica in varf.
Trenuletul albastru
- Sunteti un mare artist, un actor de teatru aplaudat la scena deschisa si, de la o vreme incoace, un foarte "la moda" actor de cinema. Dar cu toata stralucirea care va inconjoara, pareti un om foarte modest. Sa fie numai o aparenta?
- Desi foarte magulitoare, afirmatia asta cu "un mare artist" este exagerata si am rezerve fata de ea. Pentru mine, un mare artist este Chaplin, este Michelangelo, este Mozart. Si inca multi altii. Daca ar fi sa-mi dau eu o definitie, atunci as zice ca sunt un actor care incearca sa faca bine ceea ce are de facut. Uneori imi reuseste, alteori nu. Cat priveste modestia de care aminteati, ei bine, de curand m-am apucat sa recitesc Cehov... si va marturisesc ca ma copleseste modestia lui, simplitatea cu care se apropia el de oameni, modul in care scria el despre oameni. O simplitate si o modestie care-l copleseau si pe Maxim Gorki, de cate ori se afla in preajma lui Cehov. Modestia cu care-si judeca talentul, resemnarea cu care accepta faptul ca "piesele lui se vor juca doar timp de 10-12 ani". Si, in nici un caz, dupa moartea lui!
- Pastrand proportiile, la fel de resemnat in fata relelor lumii pare a fi si eroul piesei in care v-am vazut recent, un spectacol in care, timp de o ora si 20 de minute, stati in fata publicului, cu un monolog coplesitor. O lunga confesiune a unui profesor dintr-un liceu parizian, ingrozit de violenta din lume, de cinismul fata de marile valori ale culturii.
- Mi-a placut mult textul scris de Jean Pierre Dopagne si poate ca tocmai de aceea m-am si incumetat sa fac tot eu si regia la acest spectacol. Intr-
