În ţara asta mereu acuzată de corupţie şi uneori mângâiată pe creştet cu îngăduinţă de Tuşa Europa, ceea ce se întâmplă acum în fotbal şi politichie nu mai este corupţie, ci o
În ţara asta mereu acuzată de corupţie şi uneori mângâiată pe creştet cu îngăduinţă de Tuşa Europa, ceea ce se întâmplă acum în fotbal şi politichie nu mai este corupţie, ci o acutizare a sa: Venalitate. Încep cu fotbalul şi nu pot să cred faptul că un şef de club îl acuză pe şeful arbitrilor că ar fi primit un milion de dolari să ajute echipa rivală. Partea adversă zice că el ar fi dat două. Milioane!
Rămâi mut: nu faptul că s-au dat ori s-au luat aceşti bani mă uimeşte, ci numărul lor. De aceea am spus Venalitate, cu majusculă! Pe vremuri, un arbitraj se aranja cu tov. general, cu tov. ministru, cu postelnici, ghenoi&bărbuleşti, un troc, un chiuretaj; ţin minte că într-o iarnă prematură, între Călăraşi şi Slobozia s-a tranzacţionat pe câteva tancuri de păcură, care au încălzit un oraş. Zău, parcă erau totuşi nişte raţiuni cât de cât umane, credibile. Ciudate. Dar, să dai tu un milion de dolari-două.
Numai că, ajunşi în cupele europene, investiţia se recuperează. Şi, apelând la metode freudiene, analizând profund faciesuri, replici, obsesii sexuale, libidouri, ale unor conducători/investitori gen Turcu, Borcea, Iacov sau "defunctul" MM, lucrurile pot intra în sfera credibilităţii.
Dar eu nu pot să cred! Ce îmi mai dă un impuls mai apropiat de adevăr e începutul paradoxal, paranormal, paralizant de campionat: de ţară africană, secolul 20. Judecaţi: azi sunt suspendaţi doi jucători, mâine li se ridică sancţiunea; azi o echipă are terenul suspendat două etape, mâine joacă cu stadionul plin. În ce lume trăim!? Ce foruri sunt astea care schimbă decizii ca-n târgul din Smârdioasa? Dar totul se negociază!
Explicabil când vezi că, de la capul peştelui, lucrurile se pe
