- Cultural - nr. 151 / 6 August, 2007 Arc peste timp

De 55 de ani impreuna, Constantin si Elena Mihu (21 mai 1952 - 21 mai 2007)

Intamplarea face ca unul dintre cei mai dragi si statornici prieteni ai mei, exceptionalul artist Constantin Mihu sa implineasca, la 1 decembrie, neverosimila varsta de... 80 de ani! Cu nedezmintita-i sfiosenie mi-a batut la usa, impartasindu-mi nenumarate planuri, care de care mai fermecatoare, in legatura cu expozitia de fotografie pe care vrea s-o verniseze la sfarsitul acestei luni la Foto Galéry din Cetatea targumureseana. Ii rasfoiesc portofoliul cu fotografiile in care imortalizeaza, neaparat si doar in alb-negru, stari, sentimente, fizionomii ori secvente dintr-o existenta din care - indiferent de varsta sau preocupari - simti ca faci parte inevitabil. Franturile sale de viata au fiecare o poveste, universal valabila, dar atat de personalizata prin originalitatea artistului, incat ajungi sa te intrebi daca nu cumva, in alta viata, ai fost tu insuti personajul imaginat de autor. Ca sa realizezi ceea ce face Costi Mihu nu e suficient - asa cum spune el - "sa te intampli la momentul potrivit si sa ai ochi". N-ar fi destul, fara harul extraordinar si sensibilitatea aceea atat de speciala, filtrata prin nobletea sufleteasca. Sa simti vibratia aerului care da contur si adevar imaginii fugare, in permanenta metamorfoza, sa poti opri clipa din mersul ei ireversibil, inlantuind-o in intreaga, deplina ei expresivitate, ei bine, acestea insumeaza, fie si destul de stangaci prins in cuvinte, "rotundul" artistic al prietenului meu. Un om cu chip luminos, frumos la suflet, blajin si delicat, care abia acum, spre anii senectutii, mai "scapa" cate o amintire, la ceas de taina. Imi arata o fotografie ingalbenita de vreme, in care, cu destul efort de imaginatie, pot sa-l recunosc in pustiul zambaret, cu ochelari si cascheta militara