Fabrica de creta din Basarabi a ajuns, de nenumarate ori in ultimii ani, in atentia opiniei publice, ca urmare a neregulilor constatate in activitatea de exploatare a zacamantului de creta.
De altfel, „Replica” a detaliat, in numerele anterioare, modul in care reprezentantii Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) au „acoperit” privatizarea cu iz ilegal al carui obiect l-a constituit fabrica, dar si asa zisul interes al responsabililor societatii pentru respectarea normativelor de mediu.
La ora actuala, localnicii din Basarabi traiesc sub teroarea poluarii. Si asta pentru ca, in ciuda amenzilor primite de-a lungul timpului de la inspectorii Garzii de Mediu, angajatii societatii uita, in mod convenabil, sa se preocupe si de bunastarea mediului inconjurator.
Pentru localnicii a caror imobile sunt situate la periferia orasului Barasabi, exploatarea zacamantului de creta (unul dintre cele doua zacaminte de carbonat de calciu din Europa) nu reprezinta bunastare, ci un prilej de chin si nervi. Inca de la primele ore ale diminetii, adica de la 5.30, balastierele care transporta creta din mina la sediul fabricii, pentru prelucrare, incep sa circule.
Odata cu ele incepe insa si calvarul oamenilor. „Am ajuns sa traim in praf si intr-un zgomot de nedescris. Angajatii firmei ar trebui sa ude pamantul, de cateva ori, pentru a nu se ridica praful, dar pe nimeni nu mai intereseaza.
Vin si ei de dimineata, trec o singura data cu „stropitoarea”, dar in doar jumatate de ora efectul se trece si in restul zilei noi inhalam tot praful lor. Si daca ar avea de stropit cine stie cati kilometri, poate am intelege, dar este vorba de doar 500 de metri, din apropierea locuintelor”, ne-a declarat, revoltat, unul dintre localnici.
De altfel, oamenii se plang ca nu mai pot sa faca nimic prin gospodarii, din cauza
