- Diverse - nr. 152 / 7 August, 2007 Plonjasem, in paginile anterioare, in "mariajul" pe care matematicianul Gheorghe Paun - si nenumarati alti specialisti ai stiintelor exacte - il fac cu biologia, cu lumea Viului, convinsi ca din punct de vedere computeristic (al rezolvarii problemelor) fiecare element al Viului este o "masina Turing" perfecta. Adica un sistem revolutionar de probleme, cu input (intrare de date), output (solutie) si element procesor. In conferintele pe care le sustine, dl. Paun vorbeste despre experimentele lui Adelman, realizate intr-un laborator de biochimie, folosind tehnici de ADN (acid dezoxiribonucleic) pentru a rezolva o problema importanta (asa numita Hamiltonian Path Problem - problema caii hamiltoniene), a si rezolvat-o, la nivelul cel mai simplu - dar s-a ajuns la constatarea ca, pentru a rezolva aceasta problema pentru un graf cu 100 de noduri pe calea ADN-ului, ar fi nevoie de... un bazin olimpic plin cu molecule de ADN! Pe de alta parte, algoritmele pe baza de ADN au, clar, utilitate, pentru ca se lucreaza simultan cu miliarde de "procesoare" (molecule), fara a fi nevoie de sincronizarea procesului si controlul comunicarii, totul fiind o procesare in paralel, cu un inalt grad de nedeterminism (De altfel, dl Paun considera ca toate limbajele "computabile Turing" (rezolvabile prin asa-zisele "masini Turing") sunt ascunse in moleculele ADN, si ca orice limbaj particular poate fi citit de cel mai simplu transducer, cel de stare finita). Iar enzimele de restrictie sunt, zice domnia-sa, cele mai inteligente unelte pe care ni le-a dat natura... Trec peste computarea prin secventiere si ma opresc la ceea ce Gheorghe Paun numeste "celula minunata". Adica cea mai mica unitate vie, o mica uzina complexa, cu o complicata structura interna, sensibila si robusta, in acelasi timp, capabila sa suporte (singura sau in colonii de tesuturi) agresiuni t